În ultimii ani, echipele din Occident au descoperit o mina de aur: cumpara pe bani putini fotbalisti din Japonia si Coreea de Sud pe care îi vând, ulterior, la preturi mult mai bune.
De fotbalistii lor n-am auzit pâna acum". Declaratia îi apartine presedintelui clubului Sturm Graz si a fost facuta când austriecilor le-a fost propus un jucator iranian, Mehrdad Minavand. Acesta a semnat cu Sturm, a jucat trei sezoane la Graz, însa afirmatia initiala a presedintelui clubului reflecta perfect modul în care erau priviti asiaticii în fotbalul european în urma cu un deceniu
Bundesliga a fost prima întrecere importanta care si-a deschis portile pentru fotbalistii din Asia. În 1997, trei iranieni, Ali Daei (foto) si Karim Bagheri (Arminia Bielefeld) si Khodadad Azizi (coechipier cu Dorinel Munteanu si Jean Vladoiu la Koln) i-au surprins placut pe nemti. Încet-încet însa, numarul jucatorilor transferati din sud-estul Asiei l-a depasit pe cel al fotbalistilor proveniti din Orientul Mijlociu. Motivul? Esticii sunt mai disciplinati, mai inteligenti tactic si dispusi sa accepte salarii mai mici în Europa, fata de ce au acasa, din dorinta de a progresa.
În schimb, în tari precum Iran si Arabia Saudita, chiar daca sunt multi fotbalisti talentati, aducerea lor în Europa e îngreunata din motive financiare. Spre exemplu, în campionatul iranian, portarul echipei nationale, Mohammad Rahmati, are un contract de un milion de dolari pe an la Esteghlal! Iar la sauditi, vedetele primei reprezentative ajung sa câstige si peste doua milioane de dolari într-un sezon, din contract si prime!